BASESCU vs PRESA, show-ul inutil de prima pagina

De cateva zile bune, Traian Basescu nu a mai fost judecat de presa care l-a adus de la capitania in dungi la cea in costum, in favoarea “micutei” semianalfabete, fapt care nu putea duce decat la o autosesizare. Cu raspunderea suprema de tatic, presedintele si-a ales cele mai inteligente comparatii si a atacat la scara larga jurnalistii- “tonomate “ care tulbura linistea familiei sale. Simtindu-se mai mult decat lezati, jurnalistii aprigi la manie au umplut zeci de pagini cu raspunsuri si atacuri la adresa presedintelui, nu pentru a cauta o rezolvare, ci pentru satisfacerea orgoliilor de mari deontologi.
Toata aceasta tevatura nu pare a fi decat hranirea apetitului pentru scandal al romanului colectionar de “Libertatea”, care acum urmareste satisfacut show-ul de prima pagina “Basescu vs Presa”. Nimeni nu stie scopul pentru care s-a acordat atat de multa importanta unui astfel de eveniment, mai ales ca simpatia lui Traian Basescu pentru “tiganci “ si “gaozari” este cunoscuta inca de pe vremea comiterii primelor lui gafe. De ce nu scrie nimeni despre ce inseamna acest summit NATO in afara de pregatiri cu ambulante, zile nelucratoare si circulatie deviata? De ce venirea lui Bush la Constanta este prezentata decat din punct de vedere al eficientei cu care se va securiza zona? Sunt intrebari care nu merita atentie atata timp cat scandalul vinde si mai ales cand are loc la cel mai inalt nivel.

PSDNL – viitorul Romaniei lor

Intr-o atmosfera mormantala, hienele lihnite ale PSD-ului s-au intalnit in secret cu Tariceanu pentru a “inchega” o alianta pestrita care sa il poata devansa pe Basescu si “sleahta” lui pedelista. Comentand intr-o maniera proprie, nu pot sa cred altceva decat ca social-democratii mai incearca inca odata sa prinda ciolanul sub sfatul lui Ion Iliescu si Adrian Nastase, care s-au gandit ca C.P Tariceanu este cel mai usor de pacalit sa treaca in tabara lor. Nu este nimic straniu din moment ce niciunul nu se abate de la vechiul statut, cel al obsedatului de putere si cel al “atarnatorului” adunator de voturi . Daca aceasta propunere a PSD-ului pentru PNL ar fi trebuit sa socheze atat poporul cat si clasa politica, ei bine miscarea era previzibila pentru toata lumea inca de la procentele obtinute la alegerile pentru europarlamentare . In cazul in care alianta se va realiza, viitorul este mai mult decat clar: psd-istii “dictand”la pupitru si pnl-istii zambind amar de dupa umarul lor. Acesta pare a fi viitorul Romaniei lor, un viitor care se asociaza decat cu izolarea lui Traian Basescu. De data asta, cei orbi sunt ei. Nu realizeaza nici acum ca oamenii nu mai joaca rolul “cetateanului turmentat”, ci al spectatorului care urmareste un circ politic, fara sa mai schiteze nici macar un zambet cand leii intra in arena si se imperecheaza cu maimutele.

Cinemateca - ieftina si goala

Cu entuziasmul specific varstei si cu dorinta de celebritate, tinerii cu o urma de initiativa, incearca sa-si cladeasca baza unei cariere de succes sub umbra influentei profesorului “obsedat’’ care ii tot spunea: “Culturalizeaza-te! Mergi la filme! Citeste carti! Informeaza-te!”   Problema , insa, apartine modului fiecaruia de a percepe valoarea sfatului dincolo de “ura” simtita in momentul primirii lui. Initiativa de culturalizare exista, dar majoritatea tinerilor prefera o maniera superficiala, informandu-se din tabloidele de 50 de bani, citind cartea vietii lui Irinel si facand din Titanic filmul vietii lor.  Ce mai inseamna Cinemateca pentru aceasta generatie a “popcorn-ului” care devasteaza salile de la Multiplex ca sa prinda premiera unei productii cel putin mediocre?  Daca pana acum locurile de intalnire ale indragostitilor erau parcurinle, a venit vremea in care cinematograful din Mall sa devina locul intim si costisitor al saruturilor pasionale si al mangaierilor tandre.  Nu stiu cati cunosc drumul spre sala de la Eforie, la fel cum nu stiu de cate ori este mai ieftin biletul aici decat in Mall-uri, insa cert este ca Tarkovsky ruleaza pentru zece oameni si o suta de locuri libere. Nu este o ironie, ci este ingrijorator faptul ca punga de floricele de porumb si cutia de cola devanseaza de mult timp adevarata cultura si arta cinematografica.  Cinemateca, aici, nu constitue decat un punct de referinta, reliefand verosimilitatea mediocritatii bine infipta in modalitatea de culturalizare a tinerilor.